Calatorind in timp si spatiu

Salar-de-Uyuni

Totul a inceput cu disparitia misterioasa a personajului principal, Hercule Poirot, apoi a disparut si Agatha. Parca s-au pierdut intr-o ceata densa si fara sfarsit. S-a vorbit mult despre aceasta disparitie. Nu exista ziar sa nu publice pe prima pagina cu litere mari „Misterioasa disparitiei a celebrei scriitoare, Agatha Christie”. S-au facut tot felul de supozitii, zeci de oameni au cautat-o pe Agatha, dar fara sa se poata gasi nici o urma. Dar… surpriza! In sfarsit intr-unul din romanele scriitoarei s-a descoperit un indiciu, o scrisoare adresata publicului. Scrisoarea a fost publicata pe prima pagina a ziarului cu cel mai mare tiraj.

„Dragii mei cititori,

Imi pare rau ca am disparut fara nici un avertisment, dar stati linistiti, eu sunt bine. S-au spus multe despre disparitia mea, inclusiv ca as fi fost rapita sau ca as fi intr-un sanatoriu, realitatea insa este alta. E adevarat ca eram in pragul unei depresii, dar tocmai din acest motiv am simtit nevoia sa evadez din cotidian, am simtit nevoia sa ma refugiez intr-un loc in care sa imi gasesc linistea sufleteasca, un loc care sa ma inspire si sa ma indemne la noi aventuri.

Voiam sa scap cat mai repede de aglomeratia orasului, asa ca m-am suit in masina si am pornit prin ceata care incepuse sa se lase peste seara. Am ajuns intr-o padure. Ceata devenise atat de groasa incat nu vedeam la doi pasi in fata. La un moment dat mi-a sarit in fata masinii un animal ciudat. Am tras speriata de volan si m-am oprit in trunchiul unui copac batran. O lumina puternica m-a orbit, iar in fata mea se deschide o fereastra, o fereastra catre viitor.

Intamplarea facuse sa descopar un portal care m-a proiectat in timp si spatiu. Ajunsesem in anul 2017, intr-o tara numita Romania. Initial nu am inteles ce s-a intamplat. Rataceam nauca prin ceata groasa pe o carare ireala a unui munte. Simteam ca nu mai am nici un pic de energie si ca imi pierd echilibrul. Totul era straniu. Parca auzeam voci care ma strigau, dar … nu eram decat eu si ceata. Am facut un efort si am privit cu mai multa atentie in jurul meu. Paralel cu drumul pe care mergeam se mai afla o poteca care parea mult mai reala. Am facut un pas catre ea si ceata s-a risipit ca prin farmec. Peisajul a inceput sa prinda contur. In spatele meu se afla peretele cenusiu al muntelui, iar in fata mea se deschidea o prapastie imensa. Culmea e ca acolo acum cateva secunde se aflase cararea pe care ratacisem eu.

DSC_0187

Pipaind cu palmele peretele rece al muntelui, am inaintat pe noua poteca. Am ajuns la capatul ei si in fata mea parca s-a deschis raiul. Un covor verde, cu pete de culori unice date de violetul clopoteilor, galbenul macului de munte, albul margaretelor se desfasura la picioarele mele. Pasari strapungeau cerul albastru, de un albastru fascinant, nori albi si pufosi pluteau peste crestele muntelui, iar copaci mareti strajuiau ca niste soldati verzi de pe stancile colturoase pajistea.

Am pasit pe covorul moale si parca m-am simtit acasa. In departare se vedea un grup de oameni. Am decis sa ii astept aici. Eram prea ametita ca sa mai inaintez. M-au vazut si ei, si au alergat catre mine. Intelesesera ca ceva nu era in regula. Rochia mea vintage si pantofii cu toc nu se potriveau deloc cu peisajul montan. M-au invelit intr-o patura si mi-au dat sa beau un ceai cald. Cand mi-am mai revenit m-au intrebat cine sunt si cum am ajuns acolo. Nu doream sa se stie cine sunt, asa ca le-am spus primul nume care mi-a venit in minte: Teresa Neele. Auzind strania mea intamplare, oamenii mi-au povestit ca in Muntii Bucegi, locul in care ma aflam, existau zone misterioase, puternic incarcate energetic, portaluri prin care unii turisti dispareau si apareau in alte locuri. Mi-au vorbit si despre „Gura de rai”, locul care vindeca boli, despre „Apa vie” care are si ea puteri tamaduitoare, precum si despre pietrele calde de la Gura Diham.

IMG_4799

Am coborat la o cabana, unde noii mei tovarasi mi-au dat haine potrivite pentru munte si bucate alese. Stateam afara la o masa de lemn, iar in fata mea muntele isi etala maretia. Nici nu imi gaseam cuvinte sa descriu peisajul, atat de minunat era. Am avut din nou sentimentul ca sunt acasa. Calmul si frumusetea acestui loc ma linistise. In timp ce gustam cu mare placere din bunatatile preparate chiar de catre gazda (cas, urda, slanina, sunca, carnati afumati), din vorba in vorba am aflat ca micul grup care ma salvase era format din turisti care faceau frecvent expeditii in munti, apeland la agentia Extreme Travel din Brasov, specializata in turism de aventura. 

Simteam ca trebuie neaparat sa exlorez acest tinut cu aer proaspat de munte si miros de brad verde. Oamenii acestia care aveau timp sa se bucure de natura si de tot ce ii inconjura puteau sa fie pentru mine o sursa nesfarsita de inspiratie. Voiam sa inteleg traditiile si obiceiurile locuitorilor acelor satucuri mici pe langa care trecusem si voiam  sa ascult acele povesti care dadeau farmec si mister locului.

Am descis sa mai zabovesc pe aceste taramuri, deoarece pentru mine putea sa fie o experienta unica. Imi doream cu ardoare sa strang cat mai multe date si sa acumulez cat mai multe experiente spectaculoase. M-am interesat ce excursii in muntii Romaniei sunt organizate de catre agentie. Puteau sa imi puna la dispozitie excursii personalizate, cu un ghid autorizat in Apuseni, Retezat, Piatra Craiului, Bucegi, Fagarasi, Cheile Nerei, etc …

M-am alaturat grupului meu salvator si am facut cu ei numeroase circuite prin muntii acestei tarisoare minunate. In Fagarasi am admirat apa limpede si albastra a Lacului Caltun (un lac glaciar, format doar din topirea zapezilor), am strabatut carari presarate cu flori, am imortalizat apa izvoarelor izbucnind de sub stanci, prin „Strunga Dracului” am ajuns la 2535 m pe vf.Negoiu, unde am fost invaluiti de dansul spectaculos al norilor albi. Au urmat Lacul Capra, Fereastra Zmeilor, Lacul Podu’ Giurgiului si am atins varfurile Vistea Mare (2.527m)  si Moldoveanu (2544m). In alta expeditie am cutreierat Apusenii, Retezatul si masivul Ceahlau, unde are loc un fenomen spectaculos (umbra muntelui formeaza o imensa piramida).

DSC_0083

Am batut muntii in lung si-n lat, pana cand in mintea mea a inceput sa se contureze un nou personaj pentru romanele mele. Atunci am decis ca impreuna cu noii mei prieteni sa ne aventuram intr-o  expeditie Africa de Sud,
 Swaziland, Lesotho , pentru a deslusi tainele tribului Zulu si a admira animalele salbatice in mediul lor natural.

Dupa ce setea mea de informatie se va potoli si inspiratia va atinge cote maxime ma voi intoarce in timpurile noastre si va voi incanta din nou cu mistere.”

Aici se incheia scrisoarea Agathei. Cititorii si presa s-au linistit, asteptand un nou semn de la enigmatica scriitoare.

In anul 2018 presa din Romania anunta disparitia fara urma a unei turiste straine, Teresa Neele, in muntii Bucegi. In anul 1926, la 11 zile de la disparitie, Agatha a fost gasita într-un hotel în Yorkshire. A urmat o perioada plina de inspiratie pentru celebra scriitoare, de care s-au bucurat miliarde de cititori.

Acest articol a fost scris cu fantezie, dar si cu inspiratie din realitate pentru SuperBlog 2018.

Reclame

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s